Nici prinț, nici cerșetor, ci sclav în Suedia! Campania ziarului Expressen dezvăluie viața reală a românilor care speră să facă avere în Scandinavia

0
221

Suedia, noul Eldorado al romilor care vor să plece la cerşit, se dezvăluie ca fiind mai degrabă o capcană din care nu ştiu cum să mai scape. O campanie a ziarului suedez Expressen arată cum multe persoane au ajuns să fie exploatate de scandinavi sub pretextul că vor să îi ajute să se integreze cât mai bine.

În satul Crovu, la 10 kilometri de Bucureşti, jurnaliştii de la Expressen i-au găsit pe membrii familiei Găman, abia întorşi de o săptămână din Suedia. Cristina Găman, 33 de ani, mama a patru copii, povesteşte cum ea şi soţul ei, Marian, au cumpărat cu 500 de euro o maşină şi au plecat cu toţii, după o perioadă în care au încercat să câştige bani, în oraşele suedeze.
S-au simţit înşelaţi, batjocoriţi şi spun că nu se vor mai întoarce acolo. Totul a început după ce Marian a fost concediat de la o fabrică din Crovu, în perioada în care criza economică a afectat România. De atunci i-a fost tot mai greu să-şi găsească de lucru, iar salariile au scăzut. Cu greu s-au hotărât să îşi lase cei patru copii, trei fete şi un băiat, în grija bunicilor bătrâni, bolnavi şi alcoolici.
foto_1_04_009030f3d1
Au auzit de la alte rude din Crovu că în Suedia ar putea fi mai bine, aşa că în luna martie Marian a plecat în Mariefred, unde aceştia spuneau că se câştigă până la 400 de coroane pe zi şi până la aproape 10.000 de coroane net pe lună, adică aproape o mie de euro.

Primele probleme le-a întâmpinat chiar de la sosire, când a aflat că locurile de cerşetorie sunt strategic împărţite, iar dacă vrei să primeşti unul trebuie să plăteşti “taxe” celor care le administrează, evident, neoficial şi ilegal.

Integrat cu forţa de “sectanţi”

Când deja nu mai ştia încotro să apuce, Marian a fost abordat pe stradă de o femeie. O “sectantă”, cum spune el, ce făcea parte din Biserica Penticostală din Strängnäs.
Membră a parohiei, Ingela Almqvist coordonează şi un proiect de misionariat în Tanzania şi, împreună cu reprezentanţii bisericii, a pus bazele unui sistem prin care, chipurile, i-ar ajuta pe români. Mai exact, aceştia erau puşi să stea în faţa unor magazine şi să vândă coliere şi genţi din material textil făcute de femeile masai din Tanzania. Vânzătorul, Marian, ar fi primit 20% din vânzări, iar restul ar fi ajuns la femeile masai.
Românii au fost convinşi să continue aceasta după ce au fost păcăliţi că ar câştiga aproape o mie de euro în mai puţin de două luni. Ba a apucat să o aducă chiar şi pe soţia sa, Cristina, înainte să îşi dea seama că nu vor primi banii promişi.
“A fost un trai cu adevărat greu în Suedia… Trăiam într-o rulotă, în grădina Ingelei Almqvist, împreună cu mai multe rude, primeam doar o masă pe zi, în rest mâncam din resturile aruncate seara în spatele magazinului Coop, mâncarea din buticuri era mult prea scumpă pentru noi”, spune Cristina.
În plus, pentru a beneficia de sprijinul comunităţii, românii trebuiau să presteze servicii de curăţenie pentru localnici, reparaţii în grădini, lucrări de renovare, vopsire sau curăţenie generală înaintea mutării. La schimb, aceştia îi plăteau teoretic cu 75 de coroane pe oră, dar, practic, fiecare dădea cât considera.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here