În anii ’70, Suedia nu putea fi dată decât ca model de socialism falimentar. Datoria publică depăşea 70% din PIB, nivel mult mai mare decât al altor economii avansate, iar aproape 60% din activitatea economică era generată de guvern sau de companiile de stat. Rata şomajului a urcat de la 2% în 1988 la 10% în 1993, sistemul bancar era la pământ, şi chiar companiile renumite pe plan internaţional Saab, Volvo şi Electrolux stăteau în pragul falimentului. Acum, străzile din Stockholm par „spălate cu sângele vacilor sacre”, după cum scrie revista The Economist, iar economia suedeză le depăşeşte constant pe cele ale Germaniei şi Statelor Unite. Care este secretul?
Răspunsul stă într-un mix de presiuni competitive atent aplicate pe serviciile administrate de guvern, de la învăţământul primară la sănătate şi pensii, şi o reacţie puternică şi bine gândită la criza bancară de la începutul anilor ’90 care are multe în comun cu cea anunţată de prăbuşirea băncii americane de investiţii Lehman Brothers, notează Global Post.
Guvernul nu a aplicat o terapie „radicală de şoc” precum reformele de piaţă implementate după 1989 de fostele state semnatare ale Pactului de la Varşovia. Printre membrii „clubului” se numără România, Bulgaria, Ungaria, Polonia şi URSS. În schimb, Suedia a ales să recalibreze gradual cheltuielile guvernului şi să reducă cele mai mari taxe fără a renunţa la responsabilitatea socială, aşa cum au făcut Marea Britanie condusă de premierul Margaret Thatcher şi SUA în primele etape ale eforturilor de reformare a pieţei. Rezultatul este un stat care a depăşit economia socialistă de tipul „a treia cale” de la sfârşitul anilor ’70.
Motorul de creştere al Scandinaviei
După un secol în care a urmărit neutralitatea politică şi socialismul egalitarist agresiv, Suedia s-a trasformat într-o economie liberă de piaţă care, după o scădere modestă în 2008, la apogeul crizei mondiale, o depăşeşte constant pe cea americană, cea mai mare din lume, şi pe cea germană, cea mai mare din Europa, şi antrenează în siajul ei şi economiile statelor vecine.
Mixul de democraţie socială, comunitarianism şi capitalism avansat a transformat Suedia, Norvegia, Finlanda şi Danemarca în statele cu cea mai mare siguranţă fiscală, robusteţe economică şi mobilitate socială din lume.
În Suedia, unii dintre bătrânii campioni economici ai statului au fost privatizaţi – constructorul auto Saab a fost vândut unei firme olandeze, iar Volvo unei companii chineze, dar în schimb noi cavaleri precum retailerul de mobilă Ikea şi retailerul de îmbrăcăminte H&M şi-au asumat responsabilităţi corporatiste mixte concentrate pe controlul costurilor şi pe profituri ridicate.
Băncile suedeze, la pământ în 1993, sunt calificate acum ca fiind cele mai solide din Europa de către autoritatea de reglementare a sistemului bancar din UE.
mai mult :
…. Epopeea Suediei de la un stat falimentar la un model de capitalism si echilibru social
