„Părinţii permisivi din Suedia au dat naştere unei generaţii de monştri?“, se îngrijorează jurnalista britanică Judith Wood într-un articol publicat în „The Telegraph“ zilele trecute. Cum este şi normal, subiectul a suscitat interesul tuturor, indiferent dacă sunt părinţi sau nu.
Pe reţelele sociale au apărut părinţi români stabiliţi în Suedia care au demascat exagerarea voită a britanicilor prin relatarea propriilor experienţe, numai că dezavuarea pe alocuri pătimaşă a analizei făcute de Wood nu face decât să contureze o concluzie pe cât de simplă, pe atât de reală: toate exagerările, fie ele şi în sens pozitiv, deschid calea problemelor. Poate că este corectă bănuiala celor care o suspectează pe Judith Wood că, la fel ca alţi compatrioţi, are ceva împotriva scandinavilor, şi de aici şi amploarea pe care a dat-o fenomenului în articolul din „The Telegraph”, dar este la fel de adevărat că aceasta porneşte de la exemplul personal, a problemei pe care o întâmpină cu propriul copil, povestind reacţia fiicei sale de 5 ani atunci cand este contrazisă sau nu i se face pe plac, când o simplă rugaminte de a închide televizorul şi de a se îmbrăca stârneşte o adevărată furtună, relatare în care se regăsesc, în mod sigur, mulţi dintre părinţii zilelor noastre: "Pot să văd cum pe sprânceana ameninţătoare se adună norii negri de furtună, cum i se îngustează ochii, buzele-i strânse într-o nemulţumire shakespereană, pe măsură ce caută cea mai dureroasă, înţepătoare ingratitudine care-i poate trece prin cap: ‘Nu mai eşti prietena mea!’", scrie Wood, întrebându-se dacă nu cumva, ţările care altădată se mândreau cu stilul inovator de creştere a copilului acum se gândesc dacă este înţelept să-ţi laşi copilul să facă ce vrea, ori de câte ori vrea.
Citeste mai mult: adev.ro/n13dsd
Modelul suedez de educare a copiilor, oftica britanicilor şi dilema …
