Regatul Suediei sărbătoreşte Ziua naţională la 6 iunie, aceasta fiind Ziua Drapelului Suedez, celebrată din anul 1916 şi devenită zi naţională din 1983, potrivit www.mae.ro.

Situată în nordul Europei, ocupând cea mai mare parte a Peninsulei Scandinavia, precum şi numeroase insule din Marea Baltică, Suedia se învecinează cu Norvegia la nord-vest, cu Finlanda, la nord-est, cu Marea Nordului, la sud-vest şi cu Marea Baltică la sud-est.

În Antichitate, teritoriul Suediei a fost locuit de triburi germanice, statul unificat luând fiinţă în secolul al XI-lea. După manifestarea culturii vikinge în secolele IX-XI, în 1397 cele 3 ţări scandinave, Norvegia, Danemarca şi Suedia, au fost unite sub un singur rege, făcând parte din Uniunea de la Kalmar, potrivit site-ului www.mae.ro. În 1523, după destrămarea Uniunii de la Kalmar, ia fiinţă statul suedez modern şi are loc alegerea primului rege al Suediei, Gustav Vasa. Ca urmare a expansiunii teritoriale din secolul al XVII-lea, se constituie Imperiul Suediei, dar, treptat, Finlanda şi alte teritorii din afara Peninsulei Scandinave, sunt pierdute în secolele XVIII şi XIX.

În prezent, conform site-ului mae.ro, Suedia ocupă o suprafaţă de 450.295 km pătraţi, fiind împărţită în 21 de comitate (län), fiecare având un birou administrativ (länsstyrelse) numit de guvern şi un consiliu (landsting) ales. La rândul lor, comitatele sunt împărţite în comune (kommuner). Conform unei estimări a Statistics Sweden, de la 31 august 2016, Suedia are o populaţie de 9.938.648 de locuitori.

În Suedia, se disting trei mari regiuni: Götaland, în sud, Svealand, în centru, şi Norrland, în nord, potrivit volumului ”Enciclopedia Statelor Lumii” (2016). Norrland ocupă două treimi din suprafaţa ţării, incluzând şi o parte din Laponia, care se întinde şi pe suprafaţa Norvegiei şi a Finlandei. Norrland are un relief accidentat, mai înalt spre vest, unde se înalţă Alpii Scandinaviei, altitudinea maximă întâlnită aici fiind de 2.135 m pe vârful Kebnekajse. Cu cât ne îndreptăm spre est, relieful este mai scund, colinar, litoralul prezentând numeroase fiorduri. Regiunea centrală, Svealand, cuprinde cele mai întinse câmpii ale ţării, Uppsala, Vastgota şi Ostagota. În sud, regiunea Götaland cuprinde platoul Smaland, având altitudinea maximă de 343 m, cu numeroase lacuri şi mlaştini, şi câmpia Skane, cu soluri fertile.

Suedia abundă în spaţii verzi, fiind presărată cu numeroase lacuri, ape curgătoare, munţi şi dealuri, bucurându-se de peisaje deosebite, pe o suprafaţă foarte mare. Este caracterizată şi de o linie de coastă lungă şi de păduri întinse. În ceea ce priveşte flora, teritoriul suedez este ocupat, în mare parte, de păduri de conifere, cu pini şi molizi, dar şi de păduri de foioase, cu mesteceni şi plopi, în partea de sud. Datorită solului calcaros şi climei favorabile, insulele Gotland şi Öland şi parte din Munţii Scandinaviei au o floră deosebită, care cuprinde numeroase specii de orhidee, notează site-ul https://sweden.se.

Cu o diversitate aşa de mare de peisaje, Suedia are şi o faună foarte bogată, de la urşi şi lupi în nord, la căprioare şi mistreţi sălbatici în sud. Totodată, aici îşi au habitatul elani, căprioare, vulpi şi iepuri de câmp. Suedezii practică vânătoarea în mod regulat, dar multe specii de animale sunt protejate prin lege. Există şi câteva specii de păsări care rămân în ţară pe timpul iernii, dar vara aduce un număr mare de păsări migratoare din sud.

Una dintre cele mai mari plăceri pe care o oferă această ţară este aşa-numitul ”allemansrätten” sau dreptul la acces public, prin care oricine este liber să facă drumeţii, fie pe domenii publice sau private, să înoate sau să navigheze, să străbată pădurile în căutare de ciuperci sau de afine. Cu toate că proprietarii pot pune plăcuţe de avertizare, pentru a limita accesul vizitatorilor pe anumite suprafeţe sau în zone unde se pot produce pagube, regula generală este că vizitatorilor le este permis să circule liber pe oriunde, la o distanţă rezonabilă, însă, de case, grădini sau spaţii împrejmuite. Aceasta comportă, însă, şi o serie de responsabilităţi, cea mai importantă fiind aceea de a respecta şi de a proteja mediul înconjurător. Păstrându-se această tradiţie de generaţii întregi, ”allemansrätten” a devenit, practic, parte din identitatea naţională suedeză.

Suedia a fost prima ţară europeană care a înfiinţat parcuri naţionale, primul dintre acestea şi, totodată, unul dintre cele mai mari, Sarek, datând din anul 1909. În prezent, ţara găzduieşte nu mai puţin de 29 de astfel de parcuri, pe o suprafaţă totală de 731.589 hectare, potrivit site-ului https://visitsweden.com.

În Suedia întâlnim patru anotimpuri distincte, cu variaţii, însă, de la un ţinut la altul, având în vedere diferenţele dintre regiuni. Curentul cald al golfului face, însă, clima mai blândă, se arată pe site-ul https://sweden.se.

În Götaland, iernile sunt mai scurte şi mai blânde, în timp ce temperaturile de peste vară se situează între 15 şi 25 de grade Celsius. Umiditatea ridicată face ca zilele călduroase să fie resimţite şi mai călduroase, iar cele reci, să fie resimţite şi mai reci. Cu toate acestea, zăpada este foarte rară pe coasta sudică.

Regiunea Svealand este caracterizată de temperaturi cu câteva grade mai scăzute decât în Götaland. Astfel, în luna ianuarie, scad puţin sub zero grade, iar zăpada este mai frecventă.

Situată în partea nordică a ţării, regiunea Norrland, care cuprinde şi o parte din Laponia, se confruntă cu ierni mai lungi şi reci, cu temperaturi sub zero grade, care durează câteva luni. Totodată, aici cade şi mai multă zăpadă. Verile pot fi scurte, cu temperaturi medii de 15 grade Celsius, foarte rar atingând extreme de 30 de grade Celsius.

Suedia se confruntă cu contraste foarte mari între zilele foarte lungi de vară şi cele la fel de lungi de iarnă. La nord de Cercul Polar, vara, soarele rămâne sus, pe cer, fără întrerupere. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de ”nopţi albe”. În lunile iunie şi iulie, soarele nu coboară sub linia orizontului, în schimb, în miezul iernii, aici nu este lumină deloc. Mai la sud, în aceleaşi luni de vară, soarele coboară sub linia orizontului doar pentru câteva zeci de minute, dar este suficientă lumină la orice oră pentru a nu avea nevoie de iluminat artificial. Chiar şi în capitala Stockholm, care este situată mult mai la sud, nopţile din luna iunie au doar câteva ore de semiîntuneric.

Riksgransen este cea mai nordică staţiune de schi din lume, situată la circa 200 km nord de Cercul Polar, chiar la graniţa cu Norvegia. Între 6 decembrie şi 6 ianuarie, nu este luminată deloc de soare, în cele 32 de zile fiind întuneric complet. În schimb, între 25 mai şi 19 iulie, soarele nu apune, oferind 56 de zile de lumină fără întrerupere, notează site-ul https://sweden.se. Prin urmare, cu toate că iernile în Suedia sunt destul de reci şi întunecoase, frumuseţea zilelor de vară merită aşteptarea, vizitatorii fiind şi ei sfătuiţi să-şi planifice călătoriile aici astfel încât să se poată bucura de splendoarea acestor ”nopţi albe”.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Horia Plugaru)

Lasă un răspuns