În cartierul popular Husby, la Stockholm, teatru al revoltelor din mai 2013.
Suedia se vrea o societate omogenă şi egalitară. În realitate, ţara nu reuşeşte să-şi integreze minorităţile şi segregarea este la ordinea zilei.
Nazanin Johansson n-a avut niciodată personal probleme. E drept, a atras privirile din cauza părului ei negru, a ochilor căprui şi a aspectului persan şi a fost conştientă că trebuie să facă mai multe eforturi decât alţi oameni. Cu toate acestea, Suedia rămâne pentru ea o ţară în care poţi să-ţi depăşeşti poziţia decalată. Şi unde – cum e cazul ei – poţi să devii un mediator energic la o agenţie pentru ocuparea forţei de muncă dintr-un cartier rău famat.
Nu trebuie decât să vrei. Şi tocmai de asta se îndoieşte Nazanin uneori, când stă de vorbă cu tinerii. “Ei vor un job, dar numai dacă e cool. Nu vor să pornească de jos. Uităm uneori că de vină e şi mentalitatea acestor tineri”. Nazanin lucrează la agenţia pentru plasarea forţei de muncă din Kista, o suburbie a Stockholmului şi totodată centrul tehnologic al capitalei suedeze.
mai mult la :
Europa în faţa imigraţiei : Eşecul integrării, modelul suedez
