În Suedia, ţara Premiului Nobel, se scrie poezie şi în limba română. Începutul l-a făcut cunoscuta poetă, eseistă şi memorialistă Gabriela Melinescu, care i-a cucerit pe suedezi cu talentul ei literar.
Am primit de curând informaţii în legătură cu altă poetă originară din România care, stabilită în Suedia, scrie în limba română şi, în acelaşi timp, face posibilă comunicarea între două literaturi atât de diferite, traducând în limba noastră scriitori suedezi ca August Strindberg, Edith Södergran, Pär Lagerkvist, Dan Andersson, Tomas Tranströmer, Karin Boye şi Gunnar Ekelöf. Este vorba de Dorina Brânduşa Landén.
Cea mai recentă carte de versuri a sa, "Judecata apei" impresionează prin firesc şi graţie, făcându-te să te gândeşti la o fată care dansează la ea acasă de una singură, fără spectatori, dintr-un preaplin al bucuriei de a trăi. Autoarea retrăieşte momente din copilăria fericită petrecută în România. adăugând ceea ce a aflat mai târziu: "Dimineţile la oglindă/ mă făceam frumoasă/ alergam la izvorul limpede/ copil hârjonindu-se cu vântul/ murmurând printre frunze, respirând împreună cu ciocârliile./…/ Nu ştiam că ramura istoriei mele/ ascundea un vierme./ Aveam trei ani/ o rochie subţire fără mâneci/ şi un contract de glorie cu soarele."
Ce versuri frumoase! "Aveam trei ani/ o rochie subţire/ şi un contract de glorie cu soarele."
Autoarea ştie să râdă, să sărbătorească viaţa. Dar ştie şi să plângă: "Într-o sâmbătă seara/ a bătut clopotul/ a bătut şi i-a-mpietrit limba./ Nu era sărbătoare./…/ moartea –/ însângerând bruma/ măcina trupul mamei mele.// Nicio claviatură nu răsuna/ la balul amurgului lumii/ neurotici pianiştii toţi/ şi-au tăiat degetele!" Deşi nu reformează poezia (cum visează aproape toţi poeţii de azi). Dorina Brânduşa Landén reuşeşte să-i emoţioneze pe cititori. Ceea ce nu e puţin.
