Ia Ia lemnul pe care nu-l mai doreşte nimeni şi-l transformă în scaune şi mese. Este povestea unui suedez care s-a mutat în România în urmă cu 10 ani şi lucrează împreună cu tineri din comunităţile dezvantajate.
Tohani, Prahova. Sute de gurmanzi stau la coadă în faţa unui tocător lung, pe care se taie o friptură gătită în stil arhaic. Timişoara. Într-o sufragerie cochetă din casa unui arhitect o fetiţă, prietenele ei şi cei doi părinţii desenează în jurul unei mese. În cealaltă parte a oraşului, un tânăr suedez îşi bea cafeaua după o zi grea de muncă. În Bucureşti. Nişte corporatişti iau masa într-o mansardă din centrul oraşului. Cina este gătită de bucătari celebri. Între timp, în Arad, alt bucătar aranjează o porţie de cocos pe un platou.
Fără să ştie, toţi aceşti oameni au ceva în comun. Lemnul pe care îl ating. Tocătorul, masa, blaturile şi scaunele. Nu este vorba de mobilă italieneasca, nici de design modern din Japonia sau de marketing făcut de specialişti americani.
Suntem în comună Giarmata. Lângă Timişoara. La marginea unui câmp, într-un fost atelier de reparat tractoare. Aici un vechi meşteşug românesc este şlefuit de un suedez împreună cu voluntari romani şi tineri din comunitatea rromă.
Andreas Samuleson: “Mă numesc Andreas Samuelson, am 34 de ani, încă nu am o meserie, sunt un fel de antreprenor.”
Lucrează numai cu lemn crăpat sau cu noduri, refuzat de producătorii de mobilă şi care, altfel, ar ajunge pe foc. Filozofia lui Andreas este tocmai de a găsi frumuseţe acolo unde sunt imperfecţiuni.
http://stirileprotv.ro/stiri/1-decembrie/suedezul-care-a-trait-cu-rromii-intr-un-sat-aradean-a-lasat-o-viac-a-fara-griji-in-suedia-pentru-romania.html
