Primele familii de romi ajungeau la Stockholm acum 500 de ani. Mulţi credeau că aceştia erau tătari sosiţi din Rusia pentru a spiona. In 1512 Stockholm era un oraş cu o populaţie mixtă, suedezii find obişnuiţi cu străzile pline de negustori germani, artişti flamanzi, croitori francezi sau marinari olandezi.
Cu toate acestea, grupul nou venit, alcătuit din vreo 30 de familii, atrage multe priviri asupra sa – oamenii poartă veşminte luxoase şi vorbesc o limbă pe care n-o mai înţelege şi altcineva. Liderul grupului se prezintă drept contele Antonius şi spune că poporul său îşi are rădăcinile în “micul Egipt”. În documentele sfatului din Stockholm se precizează că imigranţii s-au adăpostit în căminul Sf. Laurenţiu, urmând să primească 20 de loturi de pământ de la stat.
Olaus Petri relatează despre această chestiune în cronica sa din 1530, menţionând şi caracterul nomad al populaţiei care nu mai ajunsese niciodată până atunci în Scandinavia. Asta se petrecea pe vremea lui Sten Sture cel Tânăr, regentul regatului. Cu timpul s-a încetăţenit ideea că romii şi grupul turcic tătar reprezentau aceeaşi etnie şi termenii s-au folosit alternativ vreme de secole pentru a desemna noua minoritate suedeză. Dar de unde venea acest grup pe care în secolul al XIV-lea îl regăsim în diverse zone ale Europei? La 1600 încă era un mister, printre cele mai fanteziste teorii care ciculau se număra şi cea care îi considera o rămăşiţă a poporului care pierise odată cu Atlantida.
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/periferia-societatii-istoria-romilor-suedia
