De la declanşarea crizei financiare globale, ţările nordice au fost privite ca un loc de refugiu şi stabilitate pentru investitori. Acum au început să apară tot mai multe semnale conform cărora situaţia se poate schimba drastic în perioada următoare, pe fondul extinderii crizei financiare la nivel global, dar mai ales al cronicizării acesteia la nivel european.
Noul val al crizei va surprinde Suedia într-o situaţie extrem de delicată. În ultimul raport asupra stabilităţii financiare, Riksbank (n.a. Banca Naţională a Suediei) arată că pieţele consideră neverosimil scenariul în care populaţia ar avea dificultăţi în rambursarea creditelor şi este dificilă "estimarea efectelor pe care le-ar avea scăderea rapidă a preţurilor locuinţelor asupra sistemului financiar".
Oare nu au fost destule exemple în ultimii ani? Oare nu-şi mai amintesc autorităţile de la Stockholm de explozia bulei imobiliare interne de la începutul anilor ’90? Pe fondul unei crize majore, marcată de un val de insolvenţe şi naţionalizări în sistemul bancar, guvernul a fost nevoit atunci să preia creditele neperformante ale băncilor.
Ca urmare a prezenţei masive a băncilor suedeze în Ţările Baltice, autorităţile de la Stockholm au fost nevoite să ajute, din nou, sistemul bancar după declanşarea crizei financiare globale din 2007.
Pentru a stimula creditarea în Suedia, banca centrală a inclus în setul de măsuri de politică monetară, pe lângă reducerea la minime istorice a dobânzii de referinţă, şi dobânzi negative pentru facilitatea de depozit oferită băncilor comerciale.
Dobânda de politică monetară a fost redusă până la minimul istoric de 0,25% în iulie 2009 şi a rămas acolo timp de un an, în condiţiile în care dobânda pentru facilitatea de depozit oferită băncilor comerciale a fost de -0,25%.
Efectele dobânzilor scăzute s-au manifestat pe piaţă mai ales la nivelul depozitelor constituite de populaţie şi companii în sistemul bancar, iar băncile au fost nevoite să atragă surse de pe pieţele de capital pentru finanţarea creditării.
În prezent, raportul dintre credite şi depozite la primele patru bănci din sistem se situează între 140% şi 240%, iar pentru subsidiarele aces-tora din Ţările Baltice şi Polonia raportul variază între 225% şi 400%.
Raportul asupra stabilităţii financiare de la banca centrală mai arată că "diferenţa dintre maturitatea activelor şi pasivelor din sistemul bancar este relativ mare", iar "o parte semnificativă a finanţărilor sunt pe termen scurt şi în monedă străină". În aceste condiţii, se poate aprecia că sistemului bancar din Suedia se află într-un echilibru instabil deosebit de periculos pentru perspectivele economice ale ţării.
Ratingul a două dintre aceste bănci, Nordea şi Handelsbanken, a fost redus recent de către Moody’s tocmai din cauza creşterii riscului de refinanţare. Decizia a determinat o adâncire a "conflictului" din băncile nordice şi agenţiile de rating, în condiţiile în care bănci din Danemarca şi Norvegia au renunţat la serviciile acestora. Băncile apreciază că Moody’s nu a evaluat corect situaţia lor financiară şi au încercat să minimalizeze importanţa noilor calificative. Dar dacă Moody’s, în ciuda reputaţiei dezastruoase din ultimii ani, are acum dreptate?
mai mult la :
De ce nu a invatat Suedia nimic din istoria prabusirii pietelor imobiliare?
